Memoria Comerţului Făgărăşean

Primele informaţii despre comerţul/negoţul făgărăşean datează din secolul al XVI-lea, când sunt consemnate în mai multe rânduri schimburi comerciale cu cei de peste Carpaţi. În veacul următor, făgărăşenii aveau relaţii de negoţ cu importanţi comercianţi sibieni, în special, şi braşoveni. Crescând numărul neguţătorilor români din oraş, la sfârşitul secolului al XVII-lea aceştia au înfiinţat o asociaţie de profil –Compania grecească–, ce va activa până la mijlocul anilor

Alături de români, în acest domeniu economic au activat, de-a lungul timpului, maghiari, saşi, câţiva armeni, iar de la sfârşitul secolului al XVIII-lea din ce în cemaimulţi evrei. Numărul comercianţilor a crescut constant în secolul al XIX-lea şi la începutul celui următor,ajungând la un număr depeste 300 în anul 1925.

Domeniile de activitate au fost variate, acoperind o paletă foarte largă, care trecea prin numeroasele subramuri ale comerţului alimentar, prestările de servicii (hoteluri, restaurante, birturi, cafenele ş.a.), comerţul cu amănuntul, îmbrăcăminte şi încălţăminte, farmaceutică, papetărie,produse metalice, maşini tehnice, ceasuri etc.

Odată cu apariţia presei făgărăşene la sfârşitul secolului al XIX-lea (1896, Fogaras es videke) şi începutul celui următor (1907, Ţara Oltului; 1909, Olteanul), debutează şi reclama comercială. Nu trebuie să surprindă o realitate interesantă – anume că negustorii maghiarii îşi făceau reclamă în presa românească, iar cei români în periodicul maghiar din oraş. Cu toate că după 1918 au apărut numai ziare româneşti, toţi comercianţii – indiferent de naţionalitate – îşi făceau permanent reclamă în coloanele acestora.