Distribuie pagina
9297

Vasile Stoica (1889 – 1959)

3 septembrie 2019

Marți, 3 septembrie 2019, la Muzeul Național de Literatură Română „Mihail Kogălniceanu” din Chișinău a avut loc vernisajul expoziției „Vasile Stoica (1889-1959)”.
Expoziția a fost organizată de Muzeul Țării Făgărașului, Fundația „Ștefadina”, și Institutul Cultural Român. Inițiatorul și curatorul acestei expoziții: prof.univ.dr. Ioan Opriș.

La vernisaj au fost prezenți ambasadorul României în Republica Moldova, academician Valeriu Matei director Institutul Cultural Român Chișinău, acad. Tudor Sbârnea, director Muzeul Național de Artă al Republicii Moldova și președintele Comisiei Naționale a Muzeelor din Republica Moldova, Vasile Malenețchi, director Muzeul Național de Literatură Română, dr. hab. Liliana Condraticova, secretar general al Academiei Republicii Moldova, dr. hab. Elena Ploșniță, secretar Comitetul Național ICOM, dr. hab. Tudor Stăvilă, Institutul Național al Patrimoniului Cultural Chișinău, cercetători, muzeografi, conservatori de muzeu din marile muzee din capitala Republicii Moldova.

Din partea organizatorilor a fost prezent prof.univ.dr. Ioan Opriș. Vasile Stoica aparţine Generaţiei Marii Uniri, contribuţiile sale la împlinirea şi desăvârşirea acesteia aşezându-l între cei mai de seamă reprezentanţi ai ei.

Format în şcolile Transilvaniei vrednic servite de dascăli luminaţi, prin susţinerea Fundaţiei ,,Gojdu”, el s-a impus prin calităţi excepţionale ca lider, în vremea studiilor universitare de la Budapesta, fiind ales preşedinte al Asociaţiei ,,Petru Maior”. La intrarea României în război, s-a înrolat voluntar iar proclamaţiile regale pentru armată şi naţiune îl au ca autor; a luptat direct pe front, în Valea Oltului şi pe Argeş, fiind rănit de două ori. Deceniul al patrulea a încununat cariera diplomatică a patriotului Stoica prin trimiterea sa ca ministru al României în Albania, Bulgaria, Letonia, Lituania şi Turcia; în respectiva calitatea a promovat interesele naţionale, susţinând relaţiile bilaterale bazate pe reciprocitate şi informând, ca fin analist, evoluţia de pe scena politică internaţională. Închis şi condamnat, în 1948, pentru o încercare de plecare ilegală din țară, eliberat după 7 ani, este din nou condamnat, în 1958, la 10 ani închisoare corecţională pentru ,,atitudinea duşmănoasă”, antiguvernamentală.

A murit la Jilava (27 iulie 1959).